Simt, în seara asta, mai acut ca niciodată, cât de multă bătaie de
cap îmi dă încrederea în sine, cea pe care am pierdut-o, nu stiu exact
când, nu stiu exact unde sau cum. Dar care, clar, nu mai e, de mult
timp.
Da, mereu mă străduiesc să păstrez aparentele, să las impresia unui om capabil, hotărât, stăpân pe el, fac tot ce pot ca atunci când mă implic în ceva lucrurile să meargă bine si toate nesigurantele care mă chinuie pe mine să nu intervină în bunul mers al evenimentelor. Dar, cumva, prin habar n-am ce fisuri, ceea ce mă chinui eu să ascund, tot iese la iveală. si-mi dă niste bătăi de cap incredibile. Si mă chinui să fac fată durerilor în loc să-mi dau voie să simt bucuriile.
Vreau să mă scutur de toate nesigurantele si de toate temerile care, pur si simplu, ciuntesc din orice bucurie a oricărui lucru pe care îl fac, din orice moment pe care-l trăiesc, din toate. Vreau să mă văd asa cum stiu, cum îmi spun mereu că sunt, puternică. Capabilă. Mă uit la mine dinafară Si văd că sunt un om capabil. Văd cum mă implic si cum dau tot ce pot în ceea ce fac atunci când sunt motivată, văd cum fac fată tensiunilor si cum reusesc să gestionez situatii grele. Văd că am capacitatea de-a face lucruri si de a le face bine. Si totusi, pe undeva, ceva nu e bine deloc. Sincer iti spun, simt că sunt un om bolnav de neîncredere în sine. Acută.
Mă trezesc dimineata, de prea multă vreme, cu un gol, cu un pustiu în suflet. M-am plafonat si nu reusesc sa ies din asta. Atunci când sunt animată de ceva, mă dau pe mine cu totul pentru că mi-e prea teamă că altfel lucrurile ar putea iesi gresit. Si pe urmă, când ajung la final, când trebuie să o iau de la capăt, nu reusesc să mai adun bucătelele din mine, nu le mai găsesc. Si îmi pun atât de multe întrebări, problematizez asa de mult încăt toată bucuria trăirii se duce pe apa sâmbetei.
Bab crezi că odată pierdută, încrederea în sine se poare recupera? Trebuie să citesc manuale, să îmi însusesc metode, trebuie să fac ceva. Si chiar nu stiu ce. Mă simt atât de apăsată, de împovărată de sentimentul ăsta de neîncredere, mi-e deja ca o a doua piele. Si vreau să mă debarasez de ea. Dar nu stiu cum să fac. Ce să fac.

Da, mereu mă străduiesc să păstrez aparentele, să las impresia unui om capabil, hotărât, stăpân pe el, fac tot ce pot ca atunci când mă implic în ceva lucrurile să meargă bine si toate nesigurantele care mă chinuie pe mine să nu intervină în bunul mers al evenimentelor. Dar, cumva, prin habar n-am ce fisuri, ceea ce mă chinui eu să ascund, tot iese la iveală. si-mi dă niste bătăi de cap incredibile. Si mă chinui să fac fată durerilor în loc să-mi dau voie să simt bucuriile.
Vreau să mă scutur de toate nesigurantele si de toate temerile care, pur si simplu, ciuntesc din orice bucurie a oricărui lucru pe care îl fac, din orice moment pe care-l trăiesc, din toate. Vreau să mă văd asa cum stiu, cum îmi spun mereu că sunt, puternică. Capabilă. Mă uit la mine dinafară Si văd că sunt un om capabil. Văd cum mă implic si cum dau tot ce pot în ceea ce fac atunci când sunt motivată, văd cum fac fată tensiunilor si cum reusesc să gestionez situatii grele. Văd că am capacitatea de-a face lucruri si de a le face bine. Si totusi, pe undeva, ceva nu e bine deloc. Sincer iti spun, simt că sunt un om bolnav de neîncredere în sine. Acută.
Mă trezesc dimineata, de prea multă vreme, cu un gol, cu un pustiu în suflet. M-am plafonat si nu reusesc sa ies din asta. Atunci când sunt animată de ceva, mă dau pe mine cu totul pentru că mi-e prea teamă că altfel lucrurile ar putea iesi gresit. Si pe urmă, când ajung la final, când trebuie să o iau de la capăt, nu reusesc să mai adun bucătelele din mine, nu le mai găsesc. Si îmi pun atât de multe întrebări, problematizez asa de mult încăt toată bucuria trăirii se duce pe apa sâmbetei.
Bab crezi că odată pierdută, încrederea în sine se poare recupera? Trebuie să citesc manuale, să îmi însusesc metode, trebuie să fac ceva. Si chiar nu stiu ce. Mă simt atât de apăsată, de împovărată de sentimentul ăsta de neîncredere, mi-e deja ca o a doua piele. Si vreau să mă debarasez de ea. Dar nu stiu cum să fac. Ce să fac.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu