E ora mica din noapte acum, undeva trecut de unu dar ma intreb...cum ar fi, sa te trezesti intr-o dimineata si sa nu mai ai grija problemelor financiare. Si sa poti sa faci exact lucrurile acelea care iti aduc satisfactie, entuziasm, dorinta de viata, si mai mult produc bucurie celor din jur?
Aceea ar fi lumea ideala oare? s-au ne-am gasi si atunci pietre de care sa ne impiedicam?
Nu stiu sa iti transmit in cuvinte destul de clare cat de mult imi place sa fac ceva interesant, sa vad ca rezultatele sunt cele care trebuie...sa pun lucrurile in ordine. Si exaltarea - pe care nu am mai simtit-o de mult, care nu ma lasa sa dorm desi sunt obosita, si visez la somn ca si la o portie delicioasa de inghetata, neaparat de pepene galben - care imi curge prin vene sa fie una asa de placuta.
Mi-e dor de asa ceva, mi-e dor de ceva care sa-mi picure in suflet, in minte,viata, sa curga dupa alte reguli. Sa-mi mai lase ragaz sa simt. Sa ma umplu de increderea, energie, entuziasm care sa-mi apere sufletul de inghetul iernii ce urmeaza. Sa-mi fac rezerve de tarie si de determinare.
Si as avea atatea ...atatea sa iti povestesc...atatea sa te intreb, atatea sa stiu cum e mai bine sau nu....si as vrea sa nu treaca toate tocmai asa, in goana nebuna a acelor de ceasornic. Sa mai stea....sa mai am ragaz sa prind curaj fara sa mai astept un sfat care poate nu vine niciodata.