Aproape ca a trecut si ziua de marti, n-au fost cele trei ceasuri rele, pe atat de rele pe cat se putea, acele ceasornicului isi urmeaza drumul nestingherit, indiferent daca ne simtim sau nu impacati cu noi, cu ceea ce suntem etc., viata oricum trece. Si inapoi nu mai putem lua nimic. Nici pasii facuti, nici vorbele aruncate, nici gesturile irosite, nici lucrurile rele si nici cele bune oricat am vrea sa le retraim, sa profitam la maxim nu se mai poate. Oricat dam pe repede inapoi am derula in minte ceea ce-am trait, facut sau spus si oricat ne-am dori sa mersul lucrurilor sa fie altul, diferit, nu mai e posibil. Suntem ceea ce suntem in clipa de fata ca o suma a tot ceea ce-am facut, in urma, daca am stiu sau nu sa profitam de moment, nu mai conteaza Fiecare noua traire, fiecare nou gest, totul, dar abolut totul se aduna la bagajul pe care-l purtam neintrerupt cu noi, bagajul bun sau rau, poate fi uneori o povara.
De vreo cateva zile ma simt ca intr-un carusel , unul din care vreau cand sa ma dau jos , cand sa ma las furata de mirajul lui, de amagirea pe care mi-o da viteza trairii.Ma trezesc dimineata hotarata sa schimb ceva, imi imbrac chipul intr-o aparenta seninatate, ma privesc in oglinda si-mi repet formule magice care sa-mi dea peste zi, entuziasm si determinare, si sa ma puna pe fagasul acela al implinirii lucrurilor. Seara, inevitabil la momentul bilantului, disec toate clipele si caut sa vad daca este vreo schimbare, cat de mica.
Caut asta e clar. Nu astept ca lucrurile sa se schimbe de la sine, sa fie bine peste noapte, sa se transforme la primul batut din palme. Nu, desigur. Caut. Si probabil ca voi ajunge sa si gasesc. Chiar daca va fi altceva decat imi imaginez eu acum. Insa, cred ca atata timp cat lupta mea este in a gasi si nu in a astepta sa primesc, cred ca mai am o sansa. Da, vreau sa privesc optimist, cu tot negativismul din mine. Vreau sa cred ca, pentru ca imi doresc asa de mult, pot sa gasesc calea aia unde sa imi fie bine.

PS. Ceasurile rele sunt de fapt bune, ca ne obliga la o atitudine, nu crezi bab?