Mi-e teamă de multe lucruri, stiu, probabil de
prea multe. Unele-s evidente, altele-s in subconstient si imi dau seama ca uneori, doar exist. Asa e si cu teama asta de banalitate. E unul din lucrurile de care mi-e cel mai teama. De-o existenta terna, monotona, repetitiva, seaca, pustie ..si la locul ei. Mi-e teama de netraire, de nezbucium, de neviata. De visuri nevisate. De dorinte nedorite. De faptul ca nu incerc mai mult. Da am lovit un zis dar de ce nu incerc mai mult sa-l sparg, de ce ma complac...si nu nu vreau sa ramana asa. Si atunci, cu toate lacrimile care par nesfarsite, parca-mi prefer caderile, furtunile, senzatiile de inutilitate. Si nerationalul asta pune stapanire pe mine. Si-mi strecoara in vene senzatia de lupta sortita esecului. Dar ma si impinge inspre a lupta, a nu ceda, a cauta...solutii. Si desi stiu ca nu e asa, si inteleg de ce, baby am senzatia uneori ca ma lupt singura si parca simt nevoia de o confirmare continua din partea ta...daca doar as putea sa fii langa mine ...Poate ca, totusi e in toate un rost. Si-n plangeri, si-n zboruri, si-n iluzii si-n dezamagiri..
Pentru ca ma cunosti probabil zambesti pe sub mustata si zici ca sunt oricum, numai banala nu...altii spun ca doar agit si eu apele intr-un pahar mic. Dar pana la urma nici nu conteaza cum se vad lucrurile din afara. Ca eu, tot asa cum pot sa fiu, sunt. Asa melodramatica si mereu cu sufletul intr-o extrema in alta, nici decum in echilibru. Si e si bine, si e si rau, e asa cum e. Incerc sa fac lucrurile cat de bine pot si sa traiesc viata cat de intens pot sau mi se permite. Alerg si ma zbat, si visez, si sunt dezamagita si cred in oameni si cad de sus....
Si-atunci stiu, sunt intr-o contradictie continuua pentru ca alerg impotriva curentului. Si ma plang ca vantul prea aspru-mi biciueste fata. Ca ma zbat sa zbor printre nori. Si atunci cand cad de prea sus, simt ca mi-e lumea coplesita...prea singura...cred ca si asta e o alta frica.
Dar imi doresc sa traiesc ..cu tine ...simtind ca-mi curge viata prin vene, plina, reala, intensa...
....oricum dar nu fara tine ...nu banala
"Viaţa nu era un efort, mers
lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări; viaţa era delir, tumult în
soare, bucurie respirată. ”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu