anul, zic. Da’ si cu oamenii e tot cam pe-acolo. Vin, pleacă, eventual lasă ceva în urmă. Într-un joc al vietii care se repetă mereu.
Asa ziceam în ultima zi a anului trecut dar uite că 2012 n-a fost un an în care-am fost doar spectator pe scena vietii. Asa, mai stângaci, mai împiedicat, mai cu rateuri dar si cu reusite, mi-am jucat rolurile în propria-mi piesă. Si unele au fost chiar reusite.
2013 o să fie un an mai bun. Eu asa îl simt desi, mă stii , optimismul nu e la cote prea mari pe aici. Dar am eu asa sentimentul că va fi unul bun, că voi duce lupte pe care le voi câstiga, că voi urca câteva trepte pe o scară a vietii pe care-mi doresc să urc, că voi avea parte de multe provocări si că voi face fată cu bine la tot ce va veni. Nu stiu dacă e nevoia omului cu prea multe probleme de-a crede în schimbări în bine, de-a spera într-un viitor mai bun, etc. sau e vorba despre faptul că anul ce tocmai se încheie asta mi-a arătat, că se poate, că e posibil, că eu pot si trebuie să pot. Nu stiu dar… 2013 o să fie un an bun.