M-am gândit că, dacă încep săptămâna scriind despre lucruri pe care
vreau să le fac, o să mă prindă ideea asta de entuziasm şi o să fie bine
zilele astea. Să vedem.
Ce imi doresc eu in 2013 ...Păi îmi doresc sănătate, desigur, chiar dacă sună a clişeu e, de fapt, o realitate. Când e cineva la care tin bolnav, de exemplu, se pierd toate şi rămâne doar teama şi neputinţa şi lupta cu boala. În plus, răceala cu care am intrat în noul an e destul de persistentă şi n-ar fi bine să mă însoţească pe tot parcursul lui.
Deci… îmi doresc să călătoresc, să văd şi să trăiesc lucruri deosebite. Îmi doresc să nu simt că mi se scurge viaţa printre degete, c-o irosesc. Să am mai multă putere de a discerne. Îmi doresc să depăşesc obstacole şi s-o fac un pic mai uşor.
Undeva anul asta, clar nu se zareste dar imi place sa visez, îmi doresc să merg la Praga sau Viena. Mi-am pus în gând acest lucru încă cu ceva vreme în urmă, când mă uitam cu dor la niste poze superbe. Încerc, zilele astea, să transform planul acesta într-un fapt concret găsind o ofertă cât de avantajoasă pentru ca, desigur, ceea ce mă limitează mult în îndeplinirea lucrurilor pe care le-aş face, sunt banii, sau absenţa lor. Cică ei dictează ritmul jocului. Dar Praga o să fie, sper eu anul ăsta, neapărat.
Undeva pe la sfârşitul primăverii, începutul verii, sau, nici nu contează, dar să fie anul ăsta, şi cât de curând, dacă e posibil, îmi doresc ceva nou. Să merg pe munte. Aşa, ca şi iubitorii de natură, de excursii, de turism montan. Aici, în ţară, cu oameni care asta fac. Iar e un plan destul de greu de pus în practică deoarece nu prea mai cunosc iubitori de munte… dar îmi doresc foarte mult să mai fac cunoştinţă cu o astfel de experienţă. Nu ştiu s-o explic prea bine dar vibrează în mine un dor de înălţime, de obstacole depăşite, un dor de efort, de eliberare, de răsplată. Un dor de viaţă, cred. Am tot citit despre experienţe ale altor oameni, despre sentimentul de libertate pe care l-au avut pe munte– “Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului” – Cum să nu îmi doresc aşa ceva, când iubesc să ajung mai aproape de cer?
Tot prin vară, sper să pot merge sa il cunosc pe pusti. Binenteles este prioritatea numarul 1. Sa il tin in brate sa ii zic cat de multa bucurie a adus celor din jurul lui.…e asa un sentiment inaltator care iti aduce multa lumina in suflet...e prea putin pentru a exprima dar astept momentul cu nerabdare ....
Cândva, anul ăsta, as vrea sa ajung într-un parc de distracţii, unul mare, plin de roller coastere – pentru mine. N-am fost niciodată într-unul şi mă gândesc că e cazul, aşa, după 27 de ani, să-i dau voie copilului din mine să trăiască o astfel de bucurie. Zona Budapesta – Viena mi-ar fi cel mai la îndemână, cred, aşa că o să văd cam ce găsesc.
Mi-aş mai dori, mult, să ajung în Deltă dar asta e o dorinţă pe care va trebui s-o trec pe lista de aşteptare, cred. Mi-ar plăcea şi la Lisabona. Şi la un concert Iris. Şi să mai trag o fugă până la Roma. Şi mi-aş dori să zbor, asta e o dorinţă ce nu ţine de timp. Cât de mult, cu ce se poate. Să experimentez zborul cu un planor. Şi cu-n avion mic, sa sar cu parasuta, sa zbor cu balonul. Încerc, în toate, să îmi fac planuri cât de cât realiste şi să nu mă intind mai mult decât simt eu c-ar fi posibil. Visez dar încerc să am vise realizabile. Altfel, nu văd rostul…
În altă ordine de idei, mi-aş mai dori… un loc de muncă mai bun sau, măcar, nişte îmbunătăţiri materiale la actualul – da, o vreme rămân tot pe post de angajat . Şi să mă înscriu la o altă şcoală, un master, probabil. Şi alte multe mărunţişuri care n-au importanţă atât cât să fie nominalizate. Dintre lucrurile care se pot cumpăra cu bani cel mai mult îmi doresc bilete de călătorie, asta e clar. E aşa un dor de ducă în mine…
Si binenteles mi te-as dori pe tine...pentru ca te port mereu in suflet oriunde ma duc...mi-as dori multe dar incerc sa fiu realista ...mi-as dori macar sa te mai vad, mi-as dori sa iti vad pustoaica ..mi-as dori ..si ar urma multe dar ma limitez sa imi permit sa visez.
Ce imi doresc eu in 2013 ...Păi îmi doresc sănătate, desigur, chiar dacă sună a clişeu e, de fapt, o realitate. Când e cineva la care tin bolnav, de exemplu, se pierd toate şi rămâne doar teama şi neputinţa şi lupta cu boala. În plus, răceala cu care am intrat în noul an e destul de persistentă şi n-ar fi bine să mă însoţească pe tot parcursul lui.
Deci… îmi doresc să călătoresc, să văd şi să trăiesc lucruri deosebite. Îmi doresc să nu simt că mi se scurge viaţa printre degete, c-o irosesc. Să am mai multă putere de a discerne. Îmi doresc să depăşesc obstacole şi s-o fac un pic mai uşor.
Undeva anul asta, clar nu se zareste dar imi place sa visez, îmi doresc să merg la Praga sau Viena. Mi-am pus în gând acest lucru încă cu ceva vreme în urmă, când mă uitam cu dor la niste poze superbe. Încerc, zilele astea, să transform planul acesta într-un fapt concret găsind o ofertă cât de avantajoasă pentru ca, desigur, ceea ce mă limitează mult în îndeplinirea lucrurilor pe care le-aş face, sunt banii, sau absenţa lor. Cică ei dictează ritmul jocului. Dar Praga o să fie, sper eu anul ăsta, neapărat.
Undeva pe la sfârşitul primăverii, începutul verii, sau, nici nu contează, dar să fie anul ăsta, şi cât de curând, dacă e posibil, îmi doresc ceva nou. Să merg pe munte. Aşa, ca şi iubitorii de natură, de excursii, de turism montan. Aici, în ţară, cu oameni care asta fac. Iar e un plan destul de greu de pus în practică deoarece nu prea mai cunosc iubitori de munte… dar îmi doresc foarte mult să mai fac cunoştinţă cu o astfel de experienţă. Nu ştiu s-o explic prea bine dar vibrează în mine un dor de înălţime, de obstacole depăşite, un dor de efort, de eliberare, de răsplată. Un dor de viaţă, cred. Am tot citit despre experienţe ale altor oameni, despre sentimentul de libertate pe care l-au avut pe munte– “Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului” – Cum să nu îmi doresc aşa ceva, când iubesc să ajung mai aproape de cer?
Tot prin vară, sper să pot merge sa il cunosc pe pusti. Binenteles este prioritatea numarul 1. Sa il tin in brate sa ii zic cat de multa bucurie a adus celor din jurul lui.…e asa un sentiment inaltator care iti aduce multa lumina in suflet...e prea putin pentru a exprima dar astept momentul cu nerabdare ....
Cândva, anul ăsta, as vrea sa ajung într-un parc de distracţii, unul mare, plin de roller coastere – pentru mine. N-am fost niciodată într-unul şi mă gândesc că e cazul, aşa, după 27 de ani, să-i dau voie copilului din mine să trăiască o astfel de bucurie. Zona Budapesta – Viena mi-ar fi cel mai la îndemână, cred, aşa că o să văd cam ce găsesc.
Mi-aş mai dori, mult, să ajung în Deltă dar asta e o dorinţă pe care va trebui s-o trec pe lista de aşteptare, cred. Mi-ar plăcea şi la Lisabona. Şi la un concert Iris. Şi să mai trag o fugă până la Roma. Şi mi-aş dori să zbor, asta e o dorinţă ce nu ţine de timp. Cât de mult, cu ce se poate. Să experimentez zborul cu un planor. Şi cu-n avion mic, sa sar cu parasuta, sa zbor cu balonul. Încerc, în toate, să îmi fac planuri cât de cât realiste şi să nu mă intind mai mult decât simt eu c-ar fi posibil. Visez dar încerc să am vise realizabile. Altfel, nu văd rostul…
În altă ordine de idei, mi-aş mai dori… un loc de muncă mai bun sau, măcar, nişte îmbunătăţiri materiale la actualul – da, o vreme rămân tot pe post de angajat . Şi să mă înscriu la o altă şcoală, un master, probabil. Şi alte multe mărunţişuri care n-au importanţă atât cât să fie nominalizate. Dintre lucrurile care se pot cumpăra cu bani cel mai mult îmi doresc bilete de călătorie, asta e clar. E aşa un dor de ducă în mine…
Si binenteles mi te-as dori pe tine...pentru ca te port mereu in suflet oriunde ma duc...mi-as dori multe dar incerc sa fiu realista ...mi-as dori macar sa te mai vad, mi-as dori sa iti vad pustoaica ..mi-as dori ..si ar urma multe dar ma limitez sa imi permit sa visez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu