"Nu am puterea sa astept, sa pastrez distanta, sa pretind dovezi, sa fiu rezervata si rabdatoare in convingerea ca, daca intr-adevar mi-a iesit in cale o mare iubire, atunci isi va gasi puterea sa mi se arate, intreaga, desavarsita. M-am multumit cu franturi de viata si am pus, in locul adevarurilor care n-au existat niciodata, setea mea de iubire. In cautarile mele, m-am ratacit urmarind himere a... caror dragoste mi-a otravit inima. In incercarile mele disperate de-a nu mai lasa timpul sa treaca fara noima, nu am facut altceva decat sa-mi irosesc anii din urma.
Dar am invatat un singur lucru cu folos: sa nu mai caut, si sa nu mai astept. Sa nu mai cred, si sa nu mai cercetez. Sa am credinta ca marile miracole, revelatiile sfinte si marile iubiri ti se arata intregi, in toata splendoarea, in toata stralucirea lor, fara sa fie nevoie sa le urmaresti sau sa scotocesti dupa ele. Sunt ca vara asta de dincolo de geam, care ti se arata fara sa o strigi, fara s-o chemi, stiind ca n-ai cum sa nu-i simti lumina."