Fãrã speranțã

Târziu, în noapte iar înşir

Lacrimi ce parcã-s nesecate

E o durere, un delir

Ce se alinã doar prin…moarte.

A mia  oarã mi te pierd.

Şi-mi iei puterea ce n-o am

Nu vreau sa plâng, ci doar sã zbier

Cã pânã ieri, un Noi visam…

Dar blestematul de trecut

Loveşte-n noi cu amintirea

Iar anii cer şi ei tribut

Speranța, calmul…şi iubirea.

Am reclãdit doar pe durere,

Ne-am amãgit cu-n nou debut,

Dar  iatã-ma, azi, in tãcere,

Cum mã târãsc iar în trecut.

Şi parcã nu se mai sfârşeşte !

E o iubire monstruoasã

Ce zi de zi tot creşte,creşte,

Pe umeri tot mai greu apasã…

Atunci mã simt pe veci pierdutã

Sunt o epavã-ndepartatã…

Ce ani de-a rândul pãrãsitã

S-a scufundat…şi e uitatã…