Îmi spunea cineva zilele trecute că, dacă nu suntem în stare să ne rezolvăm propriile probleme, dacă nu putem să ne găsim noi calea noastră, aia potrivită, pe care să mergem si tot orbecăim asa prin negură… poate că nu ne rămâne decât să ne dedicăm altora, să facem lucruri care să le fie de folos altora. Si eu ziceam că si asta e dificil de realizat atunci când îti e sufletul încorsetat de tristete, atunci când tie nu ti-e bine cu tine însăti. Nu te mai implica sufleteste, atunci, mi s-a spus, fă lucrurile rational si nu te mai gândi la suflet.
Dar asta nu se poate, eu nu pot. E adevărat, faptul că mă implic emotional în toate îmi dă multă bătaie de cap. Mă agăt de oameni, mă agăt de lucruri, ajung să nu mai discern ratiunea de sentiment si nu de putine ori asta mă afundă în hăuri de trăire de-aia dramatică (bine, privit din afară, poate că nu-i decât tragi – comedie).
Dar nu pot să fiu altfel. Lucrurile pe care le fac doar pentru că trebuie, masinal, ca un robot, fără nici un fel de implicare, ies asa, fortate, nereusite, ca niste croieli făcute de-o mână neiscusită. Nu pot altfel. Mi se reprosează de multe ori faptul că mă implic prea mult, că astept prea multe de la ceilalti, că e un prea mult în tot ceea ce fac dar… există cumva si-o cale de mijloc? Să dai cu măsură, să astepti cu măsură?
Nu stiu să fiu altfel. stiu că sunt prăpăstioasă, stiu că sunt categorică si alunec dintr-o extremă în alta, când prea entuziasmată, când prea deziluzionată si mai stiu si că toate astea-s atributele unui om care cară, din punct de vedere emotional, psihic, multe probleme în spate. Dar, credeti-mă, mă străduiesc să le tin sub control, să rezolv ce se poate rezolva, să accept ce nu poate fi schimbat. Dar tot e o luptă vesnică si sunt mereu asa, ca într-un carusel care mă aruncă de colo – colo si de-abia apuc să-mi trag sufletul. Sufletul… dacă nu m-as mai implica sufleteste, n-as mai simti. Si dacă n-as mai simti, ce rost ar mai avea lucrurile?
Cum să te detasezi de toate si să mergi, totusi, cu entuziasm pe un drum? Nu se poate...poate chiar am incercat la un moment dat dar nu se poate ...trebuie să fii de acord cu mine, că nu se poate! De-asta suntem oameni... doar oameni, nu?