Luna Decembrie

Am avut intentia sa scriu despre luna decembri: luna care ne lasa fara bani in buzunar datorita numeroaselor taxe de sfarsit de an, luna care nu aduce (pentru moment cel putin) nimik din farmecul sarbatorilor de iarna, luna care ne umple de commercial si fals, de beculete ce sclipesc prea ostentativ, de jucariile urate si scumpe, de magazinele care se intrec in oferte si care te deprima definitive…Am avut intentia sa scriu de lucruri evidente si adevarate pe care le vezi in fiecare zi si care iti lasa un gust amar…
Aseara insa, am primit o jucarie frumoasa..de fapt doua…pentru ca nu s-a hotarat pe care sa mi-o ia :D (am fost prea cuminte sa merit numai una :D)...nu El...Mos Nicolae (cu care s-a intalnit pe drum :D)…
Asa ca m-am razgandit…nu vreau sa scriu despre asta..chiar daca este adevarat.
Vreau sa scriu despre luna decembrie ca luna magica, cand totul se poate intampla , vreau sa ma innec in amintiri, sa ma cuibaresc la pieptul mamei cand ma doare gatul si sa imi dea sirop de tuse chiar daca il beau cu apa rece, vreau sa adorm cu gandul la cadouri, vreau sa ies la prima ninsoare afara sa ma arunc de pe gardul gradinii in zapada. Vreau sa fac ingerasi si oameni de zapada si sa ma ud pana la piele iar cand imi lipesc mainile inghetate de soba fierbinte sa am sentimentul de caldura. Vreau ..vreau sa imi aduc aminte de momentul cand ne faceam ghetutele si a doua zi mosul chiar ne asculta dorintele si venea cu ce avea el mai bun, cand tata venea acasa mereu cu cate un kg de portocale primit de la fabrica din voia si bunatatea preamaritului conducator, cand taiam porcul si tata ne lua in brate desculti din casa si ne punea pe porc, cand ne uitam pe geam de la caldura cum se desfasura tot ritualul ignatului si mancam soric cu sare. Mama facea compozitia de carnati si era bucuria noastra sa o ajutam sa invarta carnatii care ies umflatei si gata de agatat la uscat. Sa invatam colinde si chiar sa avem sentimentul de credinta si emotia in glas. Sa mergem cu steaua pe la vecini si sa zguduim de ea pana nu se mai aude decat clopotelul care suna de la coltul strazii. La serbarea de Craciun cu emotie si frica in glas sa ma duc in bratele mosului sa ii spun cea mai frumoasa poezie pe care am invatat-o special pentru el.
Acasa intre timp mama se chinuie sa pregateasca toate podoabele, ata pentru bomboane si dulciuri si sta pana noatea tarziu dupa ce ne-a adormit cu chiu cu vai (prea emotionati sa dormim) sa gateasca bradul si cadourile..iar dimineata sa ne vada expresia de bucurie fara margini cand gasim bradul impodobit...
Mi-e dor de acele vremuri. Mi-e dor sa fiu copil. Mi-e dor de mama, de tata, de sora si fratele meu din vremea cand eram toti impreuna in jurul bradului…
As vrea anul acesta sa retraiesc macar o mica parte din emotia sarbatorilor de iarna de alta data...