joi, 17 decembrie 2009

Ai venit...


De la albastru spre argintiu, sufletul Soarelui promite dincolo de orizont. Astazi cred ca e randul meu. Iau din argintul de deasupra si trimit in zari , sa imbratiseze singuratati, amintiri, dureri si soapte de dor, sa dea inceput, sa se nasca, sa aduca speranta prin labirintul tacerii. Sa nu fii.Nu ma intreba. Nu ma intreba.Nu ma intreba.
Astazi promit sa ma plimb toata ziua. Ochii mei au nevoie de cer. Genele tale imi mangaie in soapta dimineata.
Dorul tau il simt cum imi dezbraca toti copacii care mi-au crescut spre cerul tau. Timpul a fost mereu de partea mea. Iar tacerile mele stii bine, au fost mereu de partea ta.
In fiecare colt de stea sta o pasare maiastra. Noaptea se preface in inger si ne bea lacrimile disperarii facandu-le cantec de leagan pentru Dumnezeu. Nedreptatea care-ti cade in drum nu-i decat zborul cel mai scurt catre rai. Mi-e dor …am inghetat si ai inghetat. Ai venit...

Niciun comentariu: