E ziua celor doi nebuni

Ce s-au gãsit creând o lume

Ȋn care toți erau pãgâni

Şi n-aveau chip, n-aveau nici nume…

E ziua celor ce-au clãdit

Numai iubiri fãr’ de izbândã

Şi-n trupuri dorul si-au zidit

Când inima cerea, flãmândã.

Deci astãzi, da, e ziua mea !

E ziua ta,  e ziua noastrã,

E ziua celor fãr’ de stea,

Nãscuți sub semnul de nãpastã.

Zâmbeşte,dar, in zi  festivã !

E ziua tuturor ce vor

Sã-şi lase inima captivã

Iubirii fãrã viitor…

Ce norocoşi, sãracii noi !

De câte ori ne-om revedea,

-oricât de-nsingurați şi goi-

Mereu şi timpul nos’ va sta…