luni, 14 mai 2012

Foc mocnit...

Ma iartă, tu, viata maestra,
Ca din amarul ce mi-ai dat,
In existenta mea terestra
Am strâns doar mierea, te-am sfidat.

Ca o matase destrămată
Ce nu își pierde strălucirea
De dragul a ce-a fost odată
Mi-am dăruit din nou...simțirea.

Si am trăit cât pentr-o lume
In numai doua nopti de-argint...
Si n-aveam forma, n-aveam nume
Ci doar menirea sa îl simt.

Promisiunea de-nceput
Si o dorință - foc mocnit-
Au dăinuit in timp, tacut,
Pana-ntr-o zi, și s-a-mplinit.

I-am acceptat arzand doar rolul.
Ma iartă, viata mea rebela!
El n-are vina! El e-actorul!
Iar eu frumoasa infidela..
(C., 14.05.2012)

.

Niciun comentariu: