Ma enervez, de o ora stau in fata tastaturii si incerc sa scriu ceva, orice….sa ma apuc de treaba…sa ma trezesc….sa fac ceva..orice. Ma enervez si mai stau putin…e prea dimineata…E vineri si o zi frumoasa… de ce sa muncesc….iar ninge si ma enervez…am ajuns la concluzia ca azi sunt nervoasa. Primele doua minute de asteptare trec greu intotdeauna. Incepi sa numeri masinile, pomii, sa te uiti la telefon din secunda in secunda. Mereu am detestat explicatiile de orice fel. Desi uneori am un interes ascuns pentru detalii. Azi am vrut sa trec neobservata. Cred ca a fost printre putinele zile cand nu am avut chef sa vad, sa aud, sa raspund, sa simt, sa privesc, sa ma trezesc. Azi totul mi s-a parut un discurs formal, doar de dragul de a fi. Totusi, ziua de azi este precum cerul: gri cu putine tente rosiatice si puternice accente albastre. Uneori mi-e dor de "vechile obiceiuri". Alteori mi-e teama sa revin la ele. Sunt momente in care numar zilele precum un damnat. Uneori cred ca nu m-am schimbat dar falsitatea acestei ipoteze este destul de notabila….De la un timp schimbi totul. Incepi cu samponul, terminam cu propria viata….Cineva spunea odata ca nu ii intelege pe cei ce "se intorc in trecut, cautand sa repare lucruri, sa ierte, sa iubeasca". Pe moment, nu am crezut….sau poate nu cred…sau poate uneori zilele par trase la indigo incat ai impresia ca traiesti in trecut… alteori par achizitionate dintr-un magazin de vise haut cuture. alteori sunt invalmasite. ca intr-un bazar. un bazar sentimental….Iar ma enervez…ce fel de zi este asta?....Trebuie sa invat realismul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu