Ceata...

In dimineata asta mă fascinează ceaţa! Mă fascinează ansamblul de elemente meteorologice care o compun, care o întreţin, iar care mai apoi o fac să dispară. Ştiu, poate unui meteorolog i s-ar părea că am ceva greşeli în a exprima ce este, cum se formează, sau care ar fi caracteristicile ei (procesul fizic il cunosc). El vrea doar să exprime un sentiment al zilei care se apropie ...de inceput.
Merg în bezna inceputului de iarnă ce se lasa asteptat, un rasarit brusc urmat de o ceata profunda. Aerul rece şi respiraţia mea....contrast puternic, formând aburi la fiecare respiraţie. Strângând din dinţi şi ridicând mai sus fermoarul gecii , străbat o stradă întunecoasă, lipsită de iluminat public, cu trotuarele ca după război şi neasfaltată…O ceata de mal. O zi perfectă de miercuri. Umedă, alglomerată, nervoasă. Un timp numai bun de încheiat socotelile, cine vrea şi cine poate. Eu nu sunt genul, mă limitez la încheiat şireturile. Sunt la un pas să mă înec într-o cană de ...."ceai" (nu de cafea, nu suport cafeaua desi imi intretine visele in fiecare dimineata)dar mă salvez în ultima clipă cu o melodie care îmi face masaj la urechi şi o felie sănătoasă de pâine îmi umple golurile interioare. Aş putea spune că sunt numai buna de muncă. Oare? De fapt nu m-am considerat niciodată pregătita pentru activităţi atât de serioase...